DE CE-AI FI TRISTĂ?

                                                                                                                  Autor: Grigore Vieru

tuli

Mi-ai fost aproape-ntotdeauna,
De nimeni și nicicînd umbrită.
Norocul cerului e luna,
Norocul meu ești tu, iubito.
Te știu de cînd ca o zambilă
Creșteai sub cer de primavară.
Erai frumoasă și copilă
Frumoasa-ai fost și domnișoară.
De ce-aș fi trist,
De ce-ai fi tristă?!
Eu drag îți sînt, tu dragă mie.
Dea Domnul și copiii noștri
Așa de fericiți să fie!
Eu văd tristețea cum colindă
Prin dureroasa ta privire
Și văd, iubito, în oglindă
Cum zmulgi din păr albite fire.

Iubita mea și-a mea comoară,
Nu mai fi tristă chiar de-i toamnă.
Frumoasa-ai fost și domnișoară,
Frumoasă ai rămas și doamnă.
Te-albește prima nea ușoară,
N-o tăinui pe sub năframă.
Frumoasa-ai fost și domnișoară
Și mai frumoasă ești ca mamă.
Te bucură și nu fi tristă,
Așa sunt toate rînduite.
Frumoasă este orice vîrstă,
Un dar ce Domnul ni-l trimite.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *