Ce am învăţat…

Cristina Mitu
http://www.vipmagazin.md/tema/Ce_am_invatat_decembrie_2012/

Cristina Mîţu
membru al consiliului coordonator al audiovizualului

Mă bucur de o perioadă generoasă de evenimente frumoase din viaţă, rodul unor lecţii dure… învăţate în ultimul an.

În 2012 am învăţat să fiu mai tolerantă, să înţeleg că lucrurile frumoase vin pe neaşteptate, să învăţ din toate şi de la toţi, să ascult, să tac şi să zâmbesc, să spun „Nu”, să aştept, să admir şi să cred.

Cred în destin. Am învăţat că trebuie să am răbdare, că nimic nu este întâmplător şi că totul îşi are timpul său. Visurile mai vechi sau mai noi devin realitate, este necesar să stai în banca ta şi să crezi. E trist când nu mai ai visuri.

Curajul şi încrederea în sine fac casă bună, iar tandemul acestora, pe alocuri, mă lasă perplexă în sensul frumos al cuvântului. Am înţeles că uneori trebuie să îndrăzneşti să ceri, să încerci, să te întreci şi să sari mai sus decât pot ceilalţi.

Ambiţia mişcă munţii din loc. Uneori e necesar să renunţi la weekenduri, să schimbi casa pe birou, să munceşti ca pentru cinci pentru a demonstra performanţă, pentru că mai sunt unii de părerea că tinereţea este un handicap. Am învăţat să învăţ şi să-i învăţ şi pe alţii, iar atunci când am simţit că bat pasul pe loc, am decis să accept noi provocări, rămânând recunoscătoare experienţei lăsate în urmă.

Independenţa e prietenă bună cu mine, ea îmi oferă acel grad de satisfacţie şi stabilitate, dar în acelaşi timp mă lasă în singurătate. Uneori chiar e indicat să o fac pe neajutorata şi fragila… dar nu pentru mult timp, joc fals acest rol.

Disciplina şi exigenţa mediului militar, onoarea gradului şi a uniformei m-au făcut să învăţ ce înseamnă responsabilitate, promptitudine şi inteligenţă emoţională. Experienţa de ofiţer nu se deprinde din cărţi sau poveşti, ea trebuie trăită: te doboară, te ridică, te educă şi te responsabilizează.
În 2012 am prins gustul schimbării. Noua postură mă obligă să învăţ mai mult, nu ezit să întreb, să studiez, să excelez. Îmi place!

Am multe gânduri… şi toate mă duc la câţiva oameni, cei fără de care nu aş fi învăţat atât de multe. În topul listei se află familia mea.
Plecăciune!

Acest articol a fost publicat în Fără categorie, Lucruri simple. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *